Biografie Nichita Stănescu
Nichita Stănescu s-a născut într-o zi de primăvară, pe 31 martie 1933, în orașul Ploiești, fiind fiul unei familii cu rădăcini prahovene și ruști, simbol al întâlnirii dintre două culturi.
Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, provenea dintr-o familie de țărani prahoveni care, cu timpul, au devenit meșteșugari și comercianți în Ploiești.
Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, originară din Voronej, Rusia, era fiica unui fizician și general, Nikita Cereaciuchin, care a găsit refugiu în România după Revoluția din Octombrie.
Părinții lui Nichita s-au întâlnit și căsătorit la Ploiești în 1931, și au dat naștere unui poet care avea să devină unul dintre cei mai prețuiți și inovatori scriitori de limbă română, membru post-mortem al Academiei Române.
Tinerete și Educație
Nichita Stănescu a avut parte de o educație solidă, începând cu Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești și continuând cu Facultatea de Filologie a Universității din București, în perioada 1952 – 1957.
Această formare academică i-a oferit o bază solidă pentru a-și începe cariera literară.
Viața Personală și Profesională
Viața personală a poetului a fost marcantă, începând cu prima sa căsătorie în 1952 și continuând cu mai multe relații semnificative, inclusiv cu poeta și eseista Doina Ciurea și cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu. În 1982, Nichita se căsătorește cu Todorița Tărâță, care avea să-i fie parteneră până la sfârșitul vieții.
Cariera literară a lui Nichita Stănescu a fost bogată și variată, marcând lumea literară românească și internațională.
A debutat în literatură în anul 1957 și a lucrat ca redactor la publicații de prestigiu precum „Gazeta literară” și „România literară”.
Poeziile sale, de la primele bășcălii la meditațiile asupra limbii și condiției umane, au fost întotdeauna un izvor de inovație și frumusețe. Volumul său „O viziune a sentimentelor” din 1964 i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor, consolidându-i renumele în peisajul literar.
Distincții și Omagii
Premiile au continuat să-i fie acordate pe parcursul întregii sale cariere, inclusiv prestigiosul Premiul Herder. Nichita Stănescu a fost, de asemenea, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură, o recunoaștere a impactului său asupra literaturii mondiale.
Nichita Stănescu a lăsat o moștenire literară de neegalat, cu volume precum „Necuvintele” și „Epica Magna”.
Acest uriaș al poeziei românești a fost omagiat post-mortem cu numeroase traduceri și republicări ale operelor sale, precum și cu o marcă poștală în seria „Români celebri” în 2018, consolidându-i locul în panteonul cultural național.
Nichita Stănescu a trecut în neființă în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, în București, încheind o viață dedicată cuvântului scris, cu o influență ce rămâne eternă în cultura românească.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Dată și locul nașterii | 31 martie 1933, Ploiești, România |
| Deces | 13 decembrie 1983, București, România |
| Ocupația | Poet, scriitor, eseist |
| Afiliații | Membru post-mortem al Academiei Române |
| Curente literare | Neomodernismul românesc |
| Educație | Liceul „Sfinții Petru și Pavel”, Ploiești; Facultatea de Filologie, Universitatea din București |
| Căsătorii | Magdalena Petrescu (1952); Doina Ciurea (1962); Gabriela Melinescu (parteneriat); Todorița Tărâță (1982) |
| Debut literar | 1957, în revistele „Tribuna” și „Gazeta literară” |
| Premii importante | Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1969, 1972, 1975); Premiul Internațional „Gottfried von Herder” (1975); Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978) |
| Nominalizări | Presupusă nominalizare la Premiul Nobel pentru Literatură |
| Opere semnificative | Sensul iubirii (1960); O viziune a sentimentelor (1964); 11 elegii (1966); Necuvintele (1969); Epica Magna (1978) |
| Decorații și omagii | Premiul „Cununa de Aur” la Festivalul internațional Serile de Poezie de la Struga; Marcă poștală în seria „Români celebri” (2018) |
Opere scrise de Nichita Stănescu
Opere de Nichita Stănescu
- Sensul iubirii – 1960
- O viziune a sentimentelor – 1964
- Dreptul la timp – 1965
- 11 elegii – 1966
- Obiecte cosmice (Alfa) – 1967
- Roșu vertical – 1967
- Oul și sfera – 1967
- Laus Ptolomaei – 1968
- Necuvintele – 1969
- Un pământ numit România – 1969
- În dulcele stil clasic – 1970
- Belgradul în cinci prieteni – 1971
- Măreția frigului – 1972
- Epica Magna – 1978
- Opere imperfecte – 1979
- Noduri și semne – 1982
- Oase plângând – 1982
Alte Opere de Nichita Stănescu
- Altă matematică
- A cincea elegie
- Cu o ușoară nostalgie
- Lecția despre cub
- Emoție de toamnă
Opere BAC de Nichita Stănescu
- Cântec
- Leoaică tânără, iubirea
- În dulcele stil clasic
- Către Galateea