Biografia Scriitorului Marin Sorescu
Marin Sorescu, o personalitate emblematică a culturii românești, s-a născut într-o zi bisectă, pe 29 februarie 1936, în localitatea Bulzești, județul Dolj.
A fost o figură complexă a literaturii române, implicându-se în multiple domenii ale artei și culturii și ajungând să fie un renumit membru al Academiei Române din anul 1992.
Începuturile și Educația
Originar dintr-o familie de țărani, Marin Sorescu a parcurs un traseu educațional diversificat și impresionant.
După finalizarea studiilor primare în satul natal, a continuat educația la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova și a urmat ulterior cursurile Școlii medii militare din Predeal.
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași i-a deschis porțile Facultății de Filologie, unde Sorescu a studiat între anii 1955 și 1960, specializându-se în limbi moderne.
Experiența sa academică a fost încununată de participarea la Programul Internațional pentru Scriitori al Universității din Iowa, SUA.
Cariera Literară și Editorială
Marin Sorescu și-a început cariera literară cu volumul „Singur printre poeți”, publicat în 1964. Acesta a fost doar începutul unei serii de 23 de volume de poezii care i-au consolidat reputația de poet contemporan de seamă.
Opera sa literară s-a distins prin originalitate și o profundă înțelegere a condiției umane, fiind recunoscut pentru parodii fine și versuri comunicative.
- Debutul în Literatură: 1964 – „Singur printre poeți”
- Premii: 6 premii ale Uniunii Scriitorilor, începând cu 1966 pentru volumul „Poeme”
Poezia lui Sorescu se remarcă printr-o claritate deosebită și o tendință spre ironie și autoironie, creând astfel un limbaj accesibil și profund uman.
A tradus de asemenea versuri ale lui Boris Pasternak, aducând astfel un aport valoros în cultura română și internațională.
Cariera Politică și Academică
Fără a avea o afiliere politică, după Revoluția din 1989, Sorescu a fost numit Ministru al Culturii în guvernul lui Nicolae Văcăroiu, o poziție pe care a deținut-o între 1993 și 1995.
Totodată, a condus revista craioveană „Ramuri” ca redactor-șef între 1978 și 1990, până când a fost forțat să părăsească redacția.
- Funcție Politică: Ministru al Culturii (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995)
- Academia Română: Membru titular din 1992
În 1992, Sorescu și-a finalizat doctoratul în filologie la Universitatea din București, teza sa explorând insolitul ca energie creatoare în literatura română.
Implicarea în Artele Vizuale
Pe lângă literatură, Marin Sorescu a avut o pasiune pentru pictură, organizând numeroase expoziții în România și în străinătate.
Acesta a arătat că talentul său nu cunoaște limite, exprimându-se prin intermediul culorilor și al formelor, la fel de elocvent ca și prin cuvinte.
Opera și Moștenirea
La decesul său, pe 8 decembrie 1996, Sorescu a lăsat în urma sa nu doar o carieră impresionantă, dar și multiple manuscrise nepublicate, incluzând poezie, eseu, jurnal și roman.
Poezia și dramaturgia sa, cu lucrări precum trilogia ”Setea Muntelui de sare”, continuă să inspire și să fie studiate pentru profunzimea și acuitatea lor.
| Perioadă | Eveniment | Comentarii | Opera Literară |
|---|---|---|---|
| 1936 | Nașterea în Bulzești, Dolj | Originar dintr-o familie de țărani, crește într-un mediu rural | – |
| 1955-1960 | Studii universitare la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași | Licențiat în limbi moderne; Membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa | – |
| 1964 | Debutează cu volumul ‘Singur printre poeți’ | Marca începutul unei cariere literare prolifice | Prima publicație, introducere în literatura română |
| 1978-1990 | Redactor-șef la revista Ramuri | Forțat să plece din cauza unei scrisori de protest a colectivului redacțional | Contribuție semnificativă la cultura literară prin revistă |
| 1992 | Obține doctoratul în filologie; Devine membru titular al Academiei Române | Susține teza ‘Insolitul ca energie creatoare’; aprecierea academică | Publică mai multe volume de succes |
| 1993-1995 | Ministru al Culturii în Guvernul Nicolae Văcăroiu | Perioada post-revoluționară; Contribuții importante la cultura română | Continuă activitatea literară și culturală |
| 1996 | Decesul și publicarea postumă a lucrărilor neterminate | Lăsa în urma sa un patrimoniu literar și cultural valoros | Poezii, eseuri, jurnale și romane |
Opere scrise de Marin Sorescu
Poezii
- “Singur printre poeți” (1964)
- “Poeme” (1965)
- “Moartea ceasului” (1966)
- “Tinerețea lui Don Quijote” (1968)
- “Unghi” (1970)
- “Tușiți” (1970)
- “O aripă și-un picior” (1970)
- “Suflete, bun la toate” (1972)
- “La lilieci”
- “Astfel” (1973)
- “Norii” (1975)
- “Descântece” (1976)
- “Ceramică” (1976)
- “Sărbători itinerante” (1978)
- “Fântâni în mare” (1982)
- “Apă vie, apă moartă” (1987)
- “Poezii alese de cenzură” (1991)
Teatru
- “Iona” (1968)
- “Există nervi” (1968)
- “Paracliserul” (1970)
- “Matca” (1974)
- “Răceala” (1976)
- “A treia țeapă” (1978)
- “Pluta meduzei” (1980)
- “Luptătorul pe două fronturi” (1981)
- “Vărul Shakespeare” (1988)
- “Desfacerea gunoaielor” (1995), publicată postum
- “Casa evantai”
Romane
- “Trei dinți din față” (1977)
- “Viziunea vizuinii” (1981)
- “Japița” (1999), publicată postum
Opere BAC de Marin Sorescu
- “Iona”