Biografia Lui George Călinescu
Primii Pași și Adopția
George Călinescu, cunoscut în actele de stare civilă sub numele de Gheorghe Vișan, a văzut lumina zilei în București pe 19 iunie 1899.
Copilăria sa a fost marcată de o schimbare majoră când familia Călinescu, la acea vreme formată din Constantin Călinescu, un impiegat la Căile Ferate Române, și soția sa Maria, l-au adoptat pe micul Gheorghe.
Această nouă familie avea să-i ofere numele sub care va deveni cunoscut în lumea literară. În ciuda adopției, în documentele oficiale numele său a rămas întotdeauna Gheorghe Călinescu.
Prima parte a educației sale a avut loc la Iași, unde a fost înscris la Școala „Carol I”. Ulterior, familia se mută în București, unde Gheorghe își continuă educația la gimnaziul Gheorghe Șincai.
Deși copilăria lui nu a fost una remarcabilă din punct de vedere academic, avea să devină una dintre figurile marcante ale culturii române.
Anii de Formare și Influențele Academice
După finalizarea educației gimnaziale, Gheorghe Călinescu își continuă parcursul educațional la Liceul „Gheorghe Lazăr” și ulterior la Facultatea de Litere și Filozofie din București, începând din 1919.
În 1923, își finalizează studiile universitare cu o teză despre umanismul lui Giosuè Carducci, marcând debutul său în cariera academică și literară.
A predat limba italiană la diverse licee, iar apoi a plecat la Roma cu o bursă, consolidându-și astfel pasiunea pentru cultura italiană.
Mentorii și Formarea Intelectuală
Gheorghe Călinescu a fost profund influențat de personalități academice precum Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan.
Relația apropiată cu Ortiz l-a ajutat să își formeze o educație literară solidă, învățând de la acesta meșteșugul criticii și al construcției literare. Sub îndrumarea lui Ortiz, Călinescu a început să traducă literatură italiană și să colaboreze la revista Roma.
În paralel, Vasile Pârvan, cu care s-a întâlnit în Italia, a avut un rol crucial în conturarea viziunii sale asupra muncii și creației.
Conviețuirea cu Pârvan l-a învățat că munca și truda sunt fundamentale pentru înfrângerea efemerității vieții prin creație.
Aceste interacțiuni au fost decisive în definirea lui Călinescu ca unul dintre intelectualii enciclopedici ai României.
Activitatea Literară și Academică
În anii ’20, George Călinescu își stabilește locuința în București, începe să colaboreze cu revista Sburătorul și se căsătorește cu Alice Vera.
Această perioadă este marcată și de eșecul financiar al revistelor sale, Sinteza și Capricorn, dar și de succesul ca cronicar la Viața Românească. Colaborarea cu Ibrăileanu îl va marca profund, influențându-i cariera literară.
În 1936, obține titlul de doctor în filozofie și litere cu o teză privind opera lui Mihai Eminescu, punând bazele carierei sale universitare la Iași și, ulterior, la București.
Munca sa academică a fost completată de o prolifică activitate de critic literar și de scriitor, publicând studii de referință despre Eminescu și Creangă, dar și despre literatura universală.
Scriitorul: Romane, Poezii, Dramaturgie
Călinescu s-a afirmat ca romancier, poet și dramaturg, scriind într-un stil realist, deseori cu intenții polemice.
Printre cele mai cunoscute romane se numără „Enigma Otiliei” și „Cartea nunții”.
A scris și versuri, piese de teatru, note de călătorie și a publicat numeroase cronici literare, contribuind semnificativ la literatura română.
Angajamentul Civic și Politic
După 1947, Călinescu devine activ în sfera politică, aderând la ideologia comunistă și ocupând funcții de director la diverse instituții și publicații de stat.
Deși a avut o perioadă de marginalizare, a revenit în spațiul public și universitar, unde a fost apreciat pentru contribuțiile sale culturale și a continuat să publice lucrări de referință în domeniul literar.
Ultimii Ani și Moștenirea
Anii finali ai vieții lui Călinescu au fost umbriți de boală, dar și de recunoaștere a meritelor sale.
În 1965, la scurt timp după internarea la Sanatoriul Otopeni, George Călinescu a decedat, lăsând în urmă o operă vastă și influentă.
Post-mortem, reputația sa a fost supusă unei reevaluări, unele dintre acțiunile și afilierile sale fiind controversate în contextul schimbărilor politice post-1989.
Afilieri Politice și Finalul Carierii
Călinescu a fost deputat în Marea Adunare Națională pentru mai multe mandate și a călătorit în Uniunea Sovietică și China comunistă, unde a scris despre experiențele sale.
A fost lider al Partidului Național Popular, care ulterior a fuzionat cu Partidul Comunist.
Lista celor mai notabile realizări ale lui George Călinescu:
- Adopția și numele de familie Călinescu
- Educația la Liceul „Gheorghe Lazăr” și Facultatea de Litere
- Influentele lui Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan
- Doctoratul în literatură și cariera universitară
- Activitatea literară: critică, romane, poezie, dramaturgie
- Angajamentul politic și activitatea civică după 1947
- Moștenirea controversată și afilierile politice
Această cronologie reflectă un parcurs impresionant, ce traversează mai multe decenii esențiale pentru cultura și literatura română, evidențiind contribuția incontestabilă a lui George Călinescu la patrimoniul cultural național.
| Perioada | Eveniment | Detalii |
|---|---|---|
| 19 iunie 1899 | Nașterea la București, numele inițial Gheorghe Vișan | Crescut de familia Călinescu la Botoșani și Iași |
| 1907 | Adopția de către familia Călinescu | Schimbarea numelui în Gheorghe Călinescu |
| 1919 – 1923 | Educație universitară și licența în Litere | Studii la Facultatea de Litere și Filozofie din București |
| 1926 – 1930 | Casătorie și debut literar | Colaborări la revistele literare și primele publicații |
| 1936 | Doctorat în literatură | Teza pe un manuscris eminescian, cariera universitară la Iași și București |
| 1947 – 1965 | Activitatea civică și politică | Aderarea la ideologia comunistă, deputat în Marea Adunare Națională |
| 12 martie 1965 | Decesul la Otopeni | Lăsând o operă vastă și influentă pentru cultura română |
| Post-1990 | Reevaluarea postumă a activității sale | Controverse privind colaboraționismul cu regimul comunist |
Opere scrise de George Călinescu
Studii scrise în alte limbi
- Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII (1925)
Studii de estetică și literatură universală
- Principii de estetică (1939)
- Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
- Sensul clasicismului (1946)
- Studii și conferințe (1956)
- Scriitori străini (1967)
- Ulysse (1967)
Poezie
- Poezii (1937)
- Lauda lucrurilor (1963)
- Lauda zăpezii (1965)
Teatru
- Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
- Ludovic al XIX-lea (1964)
- Teatru (1965)
Proză
- Cartea nunții (1933)
- Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
- Trei nuvele (1949)
- Bietul Ioanide (1953)
- Scrinul negru (1965)
Istorie și critică literară
- Viața lui Mihai Eminescu (1932)
- Opera lui Mihai Eminescu (1934)
- Viața lui Ion Creangă (1938)
- Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
- Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
- Universul poeziei (1947)
- Nicolae Filimon (1955)
- Gr. M. Alecsandrescu (1955)
- Ion Creangă (Viața și opera) (1964)
- Vasile Alecsandri (1965)
Publicistică
- Cronicile optimistului (1964)
- Ulysse (1967)
Impresii de călătorie
- Kiev, Moscova, Leningrad, 1949
- Am fost în China nouă, 1953
Opere BAC de George Călinescu
- Enigma Otiliei
- Bietul Ioanide