În acest articol vă voi prezenta 10 compuneri despre iarnă.
Primele 5 compuneri despre iarnă sunt lungi iar celelalte 5 compuneri despre iarnă sunt scurte, așadar verificați care vă e mai de folos.
Vezi și:
Compuneri lungi despre iarnă
Compunere lungă despre iarnă 1
Titlu compunere: Magia Albului de Iarnă
Iarna e ca o carte de povești deschisă larg în fața ochilor. E anotimpul în care natura pare că ia o pauză, îmbrăcându-se într-un mantou alb și strălucitor.
De fiecare dată când primii fulgi de nea încep să se așterne molcom pe pământ, simt cum inima mea de copil de 12 ani bate mai tare de entuziasm și bucurie.
Mie îmi place să mă plimb prin zăpada proaspăt căzută, să aud cum scrâșnește sub pași și să văd cum fiecare copac, bancă și acoperiș se transformă într-o operă de artă acoperită de un strat gros de fulgi pufoși.
Totul e atât de liniștit și curat când ninge, încât parcă timpul stă în loc și nimic rău nu poate să se întâmple în lumea aceasta albă și tăcută.
Nu pot să uit nici de săniuș. Adunându-mă cu prietenii pe cel mai apropiat deal, cu săniile noastre colorate, parcă ne întrecem nu doar pe pârtie, ci și în râsete și strigăte de bucurie.
Iar când frigul începe să ne ciupească de obraji, știm că e momentul să ne întoarcem acasă, unde o ciocolată caldă și aroma de scorțișoară ne așteaptă.
Iarna este de asemenea anotimpul sărbătorilor. Decorăm casa, ne strângem în jurul bradului și așteptăm cu nerăbdare să oferim și să primim cadouri.
Străzile orașului sunt pline de luminițe și decorațiuni, iar în aer plutește un miros amestecat de cozonaci proaspeți și portocale.
În serile de iarnă, mă așez pe pervazul ferestrei și mă pierd în dansul fulgilor de nea.
Lumina felinarelor se reflectă în ei, creând un spectacol de lumini tremurânde care îmi încălzește inima, chiar dacă degetele mi-s înghețate. Iarna e ca o poveste scrisă în alb și argintiu, pe care o trăiesc cu bucurie în fiecare an.
Compunere lungă despre iarnă 2
Titlu compunere: Iarna – Un Anotimp de Poveste
Iarna vine în viața noastră ca un personaj dintr-o poveste veche, aducând cu sine o lume întreagă de frumuseți și aventuri. Pentru mine, adolescent de 12 ani, fiecare iarnă e un capitol nou, plin de așteptări și surprize.
Când fulgii de nea încep să cadă, simt cum se transformă totul în jurul meu. Străzile orașului devin niște coridoare tăcute, acoperite cu un covor alb și pufos, iar copacii par să fie niște sculpturi delicate.
Îmi place să mă plimb prin parc și să observ cum totul pare atât de diferit, de parcă am pășit într-o altă lume, o lume în care pacea și liniștea sunt la ele acasă.
Jocurile în zăpadă sunt printre cele mai distractive activități de iarnă. Fie că e vorba de o bătaie cu bulgări sau de construirea unui om de zăpadă, mereu găsesc o cale să mă bucur de frigul care, altfel, m-ar face să stau în casă.
Mă simt ca un explorator într-o expediție arctică, fiecare joc fiind o nouă aventură.
Iarna este, fără îndoială, anotimpul în care simțurile mele sunt cele mai vii. Aerul rece mă face să mă simt mai viu, sunetul zăpezii sub pași îmi cântă o melodie liniștitoare, iar gustul ciocolatei calde mă încălzește de la interior.
Vizual, e un spectacol de culori deschise, de la alburi pure la nuanțe de gri și albastru.
Și apoi, sunt sărbătorile de iarnă, care aduc cu ele un alt fel de magie. Orașul se împodobește în lumină, iar casele se umplu de miresmele specifice – brad, portocală, scorțișoară.
Este perioada când familiile se reunesc, când cântecele de colind răsună pe străzi și când fiecare se simte puțin mai copil, așteptându-l pe Moș Crăciun.
Privind prin geamul înghețat, văd cum iarna își scrie povestea pe pământ, iar eu sunt un personaj principal în ea.
Cu mâinile lipite de sticla rece, promit să profit de fiecare zi de iarnă, pentru că știu că fiecare fulg de nea și fiecare suflu rece sunt parte dintr-o amintire pe care o voi prețui întotdeauna.
Compunere lungă despre iarnă 3
Titlu compunere: Vis în Alb și Argint
Când iarna își face simțită prezența, întregul peisaj se schimbă ca prin minune. Pentru mine, un adolescent de 12 ani, iarna este anotimpul visurilor devenite realitate.
Copacii își pun mantouri de gheață, acoperișurile casei se acoperă cu căciuli de zăpadă și totul se transformă într-un tărâm de basm.
Plimbările prin zăpadă devin adevărate aventuri. Sub pasul meu, zăpada proaspătă născută se comprimă cu un sunet specific, care mă duce cu gândul la serile liniștite, petrecute în fața șemineului.
Privind zăpada cum se așterne, fiecare fulg pare să fie o stea căzătoare, o dorință așteptând să fie pusă. Şi atunci, îmi pun o dorință, în secret, sperând ca magia iernii să mi-o îndeplinească.
Săniușul este, desigur, unul dintre cele mai așteptate momente. Simt adrenalină în timp ce sănia zboară pe pârtia albă, râsul și chiotele îmi umplu urechile, iar vântul rece îmi străbate hainele, dându-mi o senzație de libertate pe care doar copilăria o poate oferi.
Și cum aș putea uita de zilele de sărbătoare? Orice copil de vârsta mea așteaptă cu sufletul la gură să vină Moș Crăciun, să decoreze bradul și să împodobească casa cu luminițe și ghirlande.
E magia aceea a iernii, care pare să umple orice colțișor cu veselie și culoare. Fiecare casă miroase a cozonac cald și portocale, iar muzica de sărbătoare este omniprezentă.
Chiar și pe cea mai rece ramură de copac, iarna lasă o urmă de frumusețe, transformând-o într-un cristal strălucitor care străpunge monotonul gri al cerului.
Așa este iarna în viziunea mea – un vis în alb și argint, un carusel de momente fericite, care se învârt în jurul unei lumi pline de splendoare și mister.
Compunere lungă despre iarnă 4
Titlu compunere: Iarna – O Simfonie Înghețată
Iarna e ca o simfonie înghețată care își cântă partitura în fiecare colț al naturii. Cu fiecare suflare de vânt rece, se scrie o notă pe linia melodică a anotimpului.
Fiecare dimineață geroasă îmi îngheață respirația, dar în același timp, mă trezește și mă înviorează.
Fiind un copil de 12 ani, iarna pentru mine e sinonimă cu joaca și cu vacanța de Crăciun.
Zăpada e pânza pe care natura își pictează tablourile. O simplă plimbare prin parc se poate transforma într-o expediție într-un muzeu în aer liber, unde fiecare copac și fiecare bancă devin opere de artă, fiecare cu povestea sa.
Mă fascinează cum fiecare fulg de zăpadă e unic, un mic cristal perfect în forma sa, aproape ca o amprentă a naturii.
Când vine vorba de activități, făcând îngeri în zăpadă sau construind fortărețe înghețate, fiecare zi de iarnă este plină de posibilități nelimitate.
Pe câmpul alb ca hârtia, fiecare copil devine un artist, desenându-și propriile aventuri și creând amintiri care vor dura mult după ce zăpada se va topi.
Serile sunt poate cele mai magice. Când cerul se limpezește și stelele încep să clipească, parcă privesc într-un ocean infinit de posibilități.
Fiecare stea este ca o lumină de pe un brad uriaș de Crăciun, undeva departe în cosmos. Şi stând acolo, în frig, respirând aerul rece și curat, simt că orice vis poate deveni realitate.
Iarna este mai mult decât un anotimp pentru mine – este o scenă pe care fiecare moment de bucurie, fiecare joc și fiecare cântec de sărbătoare se joacă sub reflectoarele naturii.
Și chiar dacă sunt mic și uneori frigul parcă vrea să mă învingă, inima mea este întotdeauna încălzită de căldura acestor amintiri, compunându-și propria simfonie înghețată.
Compunere lungă despre iarnă 5
Titlu compunere: Aventurile unei ierni urâte
O iarnă înzăpezită este ca o carte deschisă, plină de aventuri nescrise, gata să fie trăite. Cu fiecare dimineață geroasă, lumea mea se trezește sub un strat nou de zăpadă, și parcă fiecare zi este o foaie albă pe care mi-o pot scrie cum doresc. Eu, la vârsta mea de 12 ani, sunt gata să îmi pun ștampila pe fiecare fulg de nea.
Zăpada nu este doar un fenomen al naturii; este un teren de joacă, o pânză pentru creativitate și un test pentru rezistența la frig.
Mă avânt în construirea de forturi și castele, imaginându-mi că sunt marele arhitect al unei lumi miniaturale.
Și când mi se alătură prietenii, bătălia cu bulgări de zăpadă devine o adevărată confruntare cavalerească, unde râsetele sunt la fel de puternice ca și aruncările noastre.
În nopțile de iarnă, când cerul se limpezește și luna strălucește, parcă lumina ei transformă întinderea de zăpadă într-un ocean argintiu.
Mă așez lângă fereastră, învăluit într-o pătură groasă, și mă pierd în contemplarea acestui spectacol. Îmi place să visez cu ochii deschiși la explorări polare, la călătorii în ținuturi neumblate, acolo unde singurul sunet este acela al propriei respirații.
Chiar dacă iarna aduce cu sine și provocările ei – drumuri anevoioase, zile mai scurte și frigul care uneori pătrunde până la oase – ea reușește întotdeauna să mă surprindă.
Când faci un om de zăpadă sau când stai cu familia în jurul mesei savurând o cană de ciocolată caldă, simți că iarna este un prieten vechi care vine să te viziteze o dată pe an.
Așa este iarna pentru mine: un carnaval al naturii, o sărbătoare a viselor de copil și un prilej de a descoperi că, indiferent de temperatură, căldura și bucuria vin întotdeauna din interior.
Sunt gata să-mi pun cizmele, să îmbrac cea mai groasă geacă și să mă arunc în aventurile unui iarnă înzăpezită, scriindu-mi propriul capitol în această poveste friguroasă.
Compuneri scurte despre iarnă
Compunere scurtă despre iarnă 1
Titlu compunere: Albul care unește
Iarna este anotimpul în care albul zăpezii ne unește pe toți într-o lume de vis. Fiecare copil din cartier, inclusiv eu, un băiat de X ani, își găsește locul în acest decor desprins parcă din poveștile de adormit copiii.
Parcul devine locul unde se nasc prietenii noi, unde se construiesc forturi de zăpadă și unde fiecare urmă în zăpadă spune o poveste.
Mă uit la fulgii de zăpadă care cad cu o grație nesfârșită, fiecare cu designul său unic, aducându-mi aminte că, deși suntem diferiți, suntem parte din același întreg.
Jocurile în zăpadă, bătăile cu bulgări, țipetele de bucurie și căderile neașteptate în omăt sunt toate momente care sudează legături între noi. Iarna este despre comunitate, despre a împărtăși căldura umană în ciuda frigului de afară.
Seara, când mă retrag în casă, simt cum iarna îmi intră în oase, dar și în inimă. Familia mea se adună în jurul mesei, împărtășind impresii despre ziua care a trecut, în timp ce afară zăpada continuă să cadă.
Iarna este timpul când ne strângem mai aproape, când bucuriile simple devin cele mai valoroase și când fiecare fulg de nea contribuie la tabloul amintirilor noastre comune.
Compunere scurtă despre iarnă 2
Titlu compunere: Odei zăpezii
În inima iernii, când frigul își așterne dominionul peste oraș, zăpada devine sculptorul care modelează lumea într-un regat de alb pur. La vârsta mea de X ani, fiecare dimineață de iarnă este o invitație la descoperire și joacă.
Îmi las privirea să alunece pe geamul aburit, urmărindu-i pe cei care îndrăznesc să pășească în noua lume cristalină. Parcă totul este posibil printre dâmburile de zăpadă care acum acoperă parcul, transformându-l într-un labirint pentru aventurieri mici și mari.
Săniuțele își croiesc drum printre dealuri și văi miniaturale, iar râsetele copiilor răsună clar în aerul rece. Fiecare zi de iarnă este un tablou viu, o scenă în care fiecare copil este și actor, și spectator.
Se construiesc castele efemere de zăpadă, se trasează cărări noi și se împărtășesc vise de iarnă sub pălăriile îngreunate de fulgi moi.
În lumea asta unde timpul pare că îngheață odată cu lacurile și râurile, seara aduce cu ea promisiunea confortului casnic.
În spatele ferestrelor luminate, familiile se adună pentru a împărtăși căldura și poveștile zilei, în timp ce aroma de vin fiert și mirodenii împletește amintirile cu prezentul. Iarna este un timp de reflecție și speranță, o odă dedicată miracolului fiecărui fulg unic de zăpadă.
Compunere scurtă despre iarnă 3
Titlu compunere: Susurul iernii
Iarna își împletește povestea într-un susur continuu, care începe cu primii fulgi ce se așază timid pe crengile copacilor.
Această perioadă a anului este pentru mine, un adolescent însetat de cunoaștere, o simfonie în alb și gri, în care fiecare notă este un cristal de gheață, fiecare pauză este un moment de liniște între furtuni de zăpadă.
Îmi place să ascult cum fiecare fulg atinge solul, un susur care spune că natura și-a luat un moment de respiro pentru a se reînnoi.
Zăpada acoperă totul într-o liniște profundă, întreruptă doar de cântecul rărit al păsărilor sau de zgomotul distant al unui săniuș care trece prin fața casei.
Jocurile în zăpadă sunt acum mai mult decât simple distracții; ele devin o modalitate de a interacționa cu elementele, de a învăța și de a simți ritmul naturii.
Când lumina zilei începe să se stingă și întunericul iernii se așterne peste lume, casa devine un sanctuar de căldură și lumină.
În jurul mesei, ne adunăm să povestim, să râdem și să ne bucurăm de darurile iernii.
În aceste momente, simt că iarna nu este doar un anotimp al recelei, ci unul al comuniunii și al poveștilor împărtășite, în timp ce afară, susurul zăpezii continuă să-și scrie povestea.
Compunere scurtă despre iarnă 4
Titlu compunere: Visul alb
Iarna este ca un vis în care lumea este desenată în nuanțe de alb și gri, în care fiecare detaliu pare să fie redefinit de puritatea zăpezii. În ochii mei de copil de 12 ani, fiecare zăpadă este o filă albă pe care natura își scrie poezia rece.
Străzile par cărți deschise, iar fiecare pas al meu peste zăpada proaspăt căzută este ca o semnătură personală într-un jurnal universal.
O simplă plimbare se transformă într-o aventură, cu zăpada scârțâind sub pași și cu aerul rece care îmi umple plămânii, revitalizându-mă.
În jur, totul este liniștit, pacea iernii părând să ofere o pauză binevenită de la agitația obișnuită a vieții. Chiar și cele mai familiare peisaje se simt noi și neexplorate, învăluite în misterul alb.
Când se lasă seara și luminile de pe stradă scânteiază ca niște faruri prin ceața albă, mă întorc în sânul călduros al casei. Focul din șemineu crepătează, iar mirosul de ciocolată caldă și scorțișoară umple încăperea.
În aceste momente, iarna devine mai mult decât un anotimp; ea devine un personaj în povestea mea, un tovarăș silențios care veghează asupra visurilor și speranțelor mele.
Compunere scurtă despre iarnă 5
Titlu compunere: Aventura albă
Iarna este vremea aventurilor în regatul alb, unde fiecare fulg de nea este o stea căzătoare așteptând să fie descoperită.
Ca un explorator de 12 ani, îmi echipam sania ca pe o navă gata să navigheze printre valurile încremenite ale zăpezii. Parcul din vecinătate devine oceanul meu, unde fiecare copac este un far ghidându-mă spre noi descoperiri.
Aici, respirația înghețată în aer se transformă în păsări de cristal, zburând spre țărmuri nevăzute.
Străzile sunt acum cărări ascunse, fiecare colț descoperit este un tărâm nou, iar sunetul pașilor mei pe trotuarul înghețat este muzica acestei lumi acoperite de zăpadă.
Când lumina slabă a soarelui de iarnă se reflectă în cristalele de gheață, totul strălucește ca într-un vis.
Seara, când frigul devine mai pătrunzător, mă retrag în sanctuarul călduros al casei, unde povestea aventurilor mele prinde viață în fața unui ceai fierbinte.